Limba franceză

Limba franceză
Limba franceză (în franceză la langue française [la 'lɑ̃ɡ fʁɑ̃'sɛːz] sau le français [lə fʁɑ̃'sɛ]) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile oïl.

Franceza este vorbită în total de aproximativ 220 de milioane de oameni fie ca limbă maternă, ca limbă secundă sau ca limbă străină, în țările membre, asociate sau cu statut de observatoare din Organizația Internațională a Francofoniei (OIF), precum și în alte câteva țări din afara acesteia, ca Algeria sau Statele Unite ale Americii. Nu există date precise nici despre cei care au franceza ca limbă maternă. Numărul lor este estimat la 110 milioane.

În clasamentul numărului de vorbitori ai diferitelor limbi, franceza este pe locul al VI-lea în lume și pe locul al II-lea în Europa. Franceza este limbă oficială în 29 de țări, ocupând în această privință locul al II-lea după limba engleză.

Ca limbă străină, franceza este, după engleză, limba învățată de cele mai multe persoane (120 de milioane), în majoritatea țărilor.

5% din spațiul Internetului ar fi ocupat de limba franceză, fiind pe locul 6-8 printre limbile cele mai folosite.

Franceza a evoluat din limba latină populară vorbită în Antichitate în jumătatea de nord a Galiei, devenind, în urma unui proces istoric îndelungat, dominantă pe tot teritoriul Franței actuale și în regiuni limitrofe ale unor țări vecine. Începând cu secolul al XVII-lea, Franța și-a extins limba peste mări, în zone existente pe toate continentele, datorită expansiunii sale coloniale. Tot din secolul al XVII-lea și până la începutul celui de-al XX-lea, grație ponderii economice și culturii Franței, limba acesteia a fost principala limbă de comunicare internațională. Deși după Primul război mondial engleza a ocupat treptat locul I, franceza are în continuare un rol important în comunicarea la nivel mondial.

Limba franceză aparține ramurii galo-romanice a familiei limbilor romanice. Chiar dacă în Franța au fost vorbite o multitudine de limbi romanice, împărțite în două mari familii, limbi nordice (limbi oïl) și limbi sudice (limbi oc, care aparțin ramurii iberoromanice), nucleul limbii standard a fost cea vorbită în Evul Mediu la Paris și în împrejurimi, și adoptată de curtea regală. Aceasta s-a impus treptat în cadrul procesului de formare a statului centralizat francez, înglobând într-o sinteză elemente din toate celelalte, în principal din cele nordice.

Din cauza tendinței generale de centralizare care s-a manifestat în decursul istoriei Franței, celelalte limbi, neavând stadard, s-au eclipsat treptat, ajungând să fie considerate patois, adică graiuri, termenul francez având și o nuanță de sens depreciativă. Actualmente însă, lingviștii tind să le considere pe cele principale limbi aparte.

Codul limbii este respectiv sau (după ISO 639); pentru franceza veche (842 până la 1400), codul este și pentru franceza medie (cca. 1400 până la 1600) codul este.

Țară
  • Benin
    Benin, denumire oficială Republica Benin, este o țară în vestul Africii, cunoscută în vechime ca Dahomey. La sud este mărginită de Golful Guineea, de Togo și Nigeria la vest respectiv est precum și Burkina Faso și Niger la nord.

    Situat între Râul Niger în nord și Golful Benin în sud, altitudinea în Benin este aproximativ uniformă în întreaga țară. Cea mai mare parte a populației trăiește în câmpiile de coastă din sud, unde se află și cele mai mari orașe din Benin, cum ar fi Porto Novo și Cotonou. Nordul țării cuprinde în cea mai mare parte savană și podișuri semiaride.
  • Burkina Faso
    Burkina Faso, cunoscută și ca Burkina, este o țară localizată în Africa de Vest. Are șase vecini: Mali la nord, Niger la est, Benin la sud-est, Togo și Ghana la sud și Côte d'Ivoire la sud-vest. Numită în trecut Volta Superioară, a fost redenumită pe 4 august 1984, de președintele Thomas Sankara. Literar, „Burkina” se poate traduce „oamenii integrității” în limba moré, iar „Faso” înseamnă „casa tatălui” în limba dioula, împreuna Casa sau Țara oamenilor integri.

    Independența față de Franța a venit în 1960. Instabilitatea guvernamentală dintre anii 1970 și 1980 a fost urmată de alegeri democrate în anii 1990 la care au participat mai multe partide. Câteva sute de mii de muncitori din agricultură migrează spre sud în fiecare an în Côte d'Ivoire și Ghana în căutarea locurilor de muncă. Locuitorii din Burkina Faso sunt cunoscuți ca Burkinabé (pronunțat /bɚˈkiːnəbeɪ/ burr-KEE-na-bay).
  • Burundi
    Burundi, oficial purtând numele de Republica Burundi, este o țară în zona Marilor Lacuri din Africa. Anterior a purtat numele de Urundi (cealaltă Rwanda), după cum coloniștii belgieni când se refereau la acel teritoriu. Vecinii statului Burundi sunt, Rwanda la nord, Tanzania, la sud și est și Republica Democrată Congo la vest. Deși este o țară continentală, Burundi are o mare parte din teritoriu adiacentă lacului Tanganyika. Numele modern al țării este derivat din dialectul bantu, Kirundi.

    Izolată geografic, fiind confruntată cu presiunea demografică și cu resurse răspândite, Burundi este una dintre cele mai sărace țări din Africa și din lume dar și o țară devastată de conflicte interetnice foarte sângeroase. Mărimea țării este invers proporțională cu magnitudinea problemelor pe care le are, printre care cea mai importantă este cea a reconcilierii naționale dintre etnicii tutsi, minoritari și hutu, majoritari.
  • Camerun
    Republica Camerun este o republică unitară din Africa centrală. Se mărginește cu Nigeria, Ciad, Republica Centrafricană, Republica Congo, Gabon, Guineea Ecuatorială și Golful Guineei. Inițial o colonie germană, a fost împărțită după primul război mondial între francezi și britanici. În 1960, Camerunul francez a devenit o republică independentă, unindu-se cu partea sudică a Camerunului britanic în 1961 pentru a forma Republica Federală a Camerunului. A fost redenumită Republica Unită a Camerunului în 1972, și Republica Camerun în 1984. Față de alte state africane, Camerunul se bucură de o relativă stabilitate politică și socială, permițând dezvoltarea agriculturii, drumurilor și căilor ferate, precum și a unei puternice industrii petroliere. În ciuda unor reforme politice, puterea rămâne totuși în mâinile unei oligarhii etnice.

    Articol principal: Istoria Camerunului
  • Ciad
    Ciad (, „Ciád”; în ; în ) sau Republica Ciad (în ) este o țară situată în centrul Africii. Capitala Ciadului este orașul N'Djamena.

    Datorită distanței mari față de ocean și climatului preponderent deșertic, Ciadul este deseori numit „Inima moartă a Africii”. Ciadul este divizat în 3 mari regiuni: una deșertică în zona de nord, o regiune Sahel aridă în centru și o zonă fertilă în sudul țării. Lacul Ciad, după care a fost denumită țara, este cea mai mare întindere de apă din țară și a doua ca mărime din Africa. Cel mai înalt punct este Emi Koussi (în Sahara). Ciad adăpostește peste 200 de grupuri etnice și lingvistice diferite. Islamul este cea mai practicată religie.
  • Coasta de Fildeș
    Republica Coasta de Fildeș, oficial numită Republica Côte d'Ivoire (după numele colonial din limba franceză) este o țară din Africa de Vest.

    Se învecinează cu Liberia, Guineea, Mali, Burkina Faso, Ghana și are ieșire la Oceanul Atlantic în Golful Guineei.
  • Comore
    Comore (, Juzur al-Qumur: „Insulele Comore”), oficial Uniunea Comorelor (,, Al-Ittiād al-Qumuriyy) este o țară insulară din Oceanul Indian, localizată în largul coastelor Africii în partea de nord a Canalului Mozambic între Madagascar și Mozambic. Capitala și cel mai mare oraș este la Moroni

    În mod oficial, statul este format din cele patru insule de origine vulcanică ale arhipelagului Comore: Ngazidja, Mwali , Nzdwani , și Mahoré , precum și numeroase alte insule de dimensiune mai mică. Cu toate acestea, insula Mayotte nu s-a aflat sub administrația guvernului Comorelor în urma independenței față de Franța, aceasta respingând referendumul referitor la independența statului și ca urmare a rămas sub suveranitate franceză, formând o Colectivitate de peste mări. Datorită dreptului de veto al Franței în Consiliul de Securitate al ONU, nici o rezoluție care să afirme suveranitatea Comorelor asupra insulei Mayotte nu a fost aceptată de Organizația Națiunilor Unite.
  • Djibouti
    Djibouti (, „Gibúti” ), oficial Republica Djibouti (în arabă جمهورية جيبوتي, în franceză République de Djibouti), este un stat din Cornul Africii, cu capitala la Djibouti. Se învecinează la nord cu Eritreea, la sud și vest cu Etiopia, iar în sud-est cu Somalia. Granițele rămase se învecinează cu Marea Roșie și Golful Aden. Djibouti ocupă, în total, o suprafață de doar 23.200 km².

    Djibouti este amplasată strategic, aproape de cele mai aglomerate coridoare maritime din lume, controlând accesul la Marea Roșie și Oceanul Indian. Este un element cheie în centrele de realimentare și transbordare; de asemenea, este principalul port maritim pentru importurile și exporturile țării vecine, Etiopia.
  • Gabon
    Gabon, oficial Republica Gaboneză, este un stat situat în vestul Africii centrale, ce se învecinează cu Guineea Ecuatorială în nord-vest, Camerun în nord, Republica Congo în est și sud și cu Golful Guineei în vest. Gabon are o suprafață de 267 667 km² și o populație estimată la 2 milioane de locuitori. Capitala și cel mai mare oraș este Libreville. O fostă colonie franceză, Gabon este stat independent de pe data de 17 august 1960.

    * Articol principal: Istoria Gabonului
  • Guineea
    Guineea, oficial Republica Guineea (République de Guinée), este o țară de pe coasta Africii de Vest. Se mărginește cu Oceanul Atlantic la vest, Guineea-Bissau la nord-vest, Senegal la nord, Mali la nord-est, Coasta de Fildeș la sud-est și Sierra Leone și Liberia la sud. Este uneori numită Guineea-Conakry după capitala sa Conakry, pentru a o deosebi de alte teritorii din regiunea eponimă, cum ar fi Guineea-Bissau și Guineea Ecuatorială. Are o populație de 13,5 milioane și o suprafață de 245.857 km2.

    Fiind în trecut o colonie franceză, a obținut independența în 1958. Are o istorie lungă de lovituri de stat militare. După decenii de guvernare autoritară, în 2010 a avut loc primele alegeri democratice. Continuând să organizeze alegeri pluripartidiste, țara a continuat să se confrunte cu conflicte etnice, corupție și abuzuri din partea armatei și poliției. În 2011 guvernul Statelor Unite a susținut că tortura de către forțele de securitate și abuzarea femeilor și copiilor (inclusiv mutilarea genitală feminină) erau probleme endemice în Guineea. În 2021 o facțiune militară l-a răsturnat pe președintele Alpha Condé și a suspendat constituția.
  • Guineea Ecuatorială
    Republica Guineea Ecuatorială este o țară în Africa Centrală. Are granițe cu Camerun și Gabon. Ieșirea la Oceanul Atlantic se face prin Golful Guineei.

    Articol principal: Politica Republicii Guineea Ecuatorială
  • Madagascar
    Madagascar, numele oficial Republique de Madagascar (Repoblikan'i Madagasikara), este o țară insulară aflată în Oceanul Indian, în partea estică a coastei Africii, în emisfera sudică.

    Insula principală, denumită de asemenea Madagascar, este a patra insulă ca mărime din lume. Madagascarul este mediul natural pentru 5% din speciile de plante și animale, dintre care 80% sunt unice în lume. Printre exemplele cele mai notabile de biodiversitate se pot enumera infraordinul de primate al lemurienilor, trei specii de păsări endemice și șase specii de baobabi endemici.
  • Mali
    Mali este o țară din Africa. Se învecinează la nord cu Algeria, în est cu Niger, la vest cu Mauritania și Senegal, în sud cu Coasta de Fildeș Guineea și Burkina Faso. Pe 6 aprilie 2012, rebeli din Mișcarea Națională pentru Eliberarea Azawadului (MNEA) au declarat secesiunea unui nou stat, Azawad, de la Mali.

    Mali are o istorie bogată și relativ cunoscută. Acest teritoriu a fost reședința a trei imperii africane: Imperiul Ghana, Imperiul Mali și Imperiul Songhay.
  • Maroc
    Maroc (, al-Maġrib; berberă: Amerruk / Murakuc), oficial Regatul Maroc (المملكة المغربية, al-Mamlakah al-Maġribiyya) este o țară situată în Africa de Nord, la sud de Spania, precum și la 349 km sud-est de Portugalia. Are o populație de aproape 33 de milioane de locuitori și o suprafață de 710,850 km², incluzând disputata Sahara de Vest, care este în principal sub administrație marocană. Marocul are o coasta la Oceanul Atlantic care ajunge dincolo de Strâmtoarea Gibraltar în Marea Mediterană. Are graniță cu Spania la nord (o graniță maritimă prin Strâmtoare și frontierele terestre cu trei mici enclave controlate de spanioli: Ceuta, Melilla și Peñón de Vélez de la Gomera), Algeria la est și Mauritania la sud.

    Maroc este o monarhie constituțională de jure cu un parlament ales. Regele Marocului deține vaste puteri executive, și poate dizolva inclusiv parlamentul când dorește. Puterea executivă este exercitată de către guvern și de rege, de asemenea. Puterea legislativă este învestită atât guvernului cât și celor două Camere ale Parlamentului, Adunarea Reprezentanților și Adunarea Consilierilor. Regele de asemenea poate emite decrete numite dahir, care au puterea unei legi. Alegerile parlamentare au avut loc în Maroc, la 7 septembrie 2007, și au fost considerate de unii observatori neutri ca fiind libere și corecte; deși prezența la vot a fost estimată la 37%, cea mai mică din ultimele decenii. Capitala politică este Rabat, iar cel mai mare oraș este Casablanca; alte mari orașe sunt: Marrakech, Tetouan, Tanger, Salé, Fes, Agadir, Meknes și Oujda.
  • Mauritania
    Mauritania (în }, transliterat: Mūrītānyā; în berberă: Muritanya sau Agawej; în wolof: Gànnaar; în soninke: Murutaane; în pulaar: Moritani), oficial Republica Islamică Mauritania, este o țară din regiunea Maghreb, în nord-vestul Africii, mărginită cu Oceanul Atlantic în vest, Senegal în sud-vest, Mali în est și sud-est, Algeria în nord-est și Sahara de Vest (teritoriu controlat de Maroc) în nord.

    Numele de „Mauritania” provine de la „Mauretania”, vechi regat berber.
  • Mauritius
    Mauritius (în ; în ; în creolă de Mauritius: Moris), cunoscută oficial ca Republica Mauritius (în ; în ), este o țară insulară din largul coastelor continentului african în sud-vestul Oceanului Indian, la aproximativ 900 km est de Madagascar. Mauritius face parte din insulele Mascarene împreună cu insula franceză Réunion situată la 200 km sud-vest.

    Insula Mauritius a fost descoperită în 1507 de portughezul Pedro Mascarenhas. Pe atunci, ea era încă nelocuită, însă ulterior, în 1598, amiralul van Warwick a ocupat insula, care a devenit colonie olandeză și a rămas așa până în 1710, purtând numele principelui Mauriciu de Orania (în, ). Între anii 1715-1810, insula devine colonie franceză – „Île de France” și este folosită ca o importantă escală spre India și Ceylon. În 1810 este ocupată de Marea Britanie și devine, în urma Tratatului de la Paris (1814), posesiune engleză (fiind rebotezată Mauritius). După desființarea sclaviei în anul 1834, pe plantațiile de trestie de zahăr sunt aduși muncitori din India și China. În 12 martie 1968 Mauritius își declară independența de stat ca dominion în cadrul Commonwealth-ului, iar la data de 12 martie 1992 devine republică. Datorită stabilității politice, în ciuda structurării vieții interne pe comunități etnoconfesionale sau istorice, economia țării a înregistrat un continuu progres, fapt pentru care Mauritius este considerat „unicul nou stat industrializat” al continentului african. Președintele Cassam Uteem, ales în 1992 (reales mai apoi în 1997), promovează o politică de restructurare a economiei, vizând diversificarea ramurilor industriale active și stimularea turismului. Alegerile legislative,care au avut loc în 11 septembrie 2000, sunt câștigate de opoziție, alianța între Mișcarea Militantă Mauritană (MMM) și Mișcarea Socialistă Mauritană (MSM). Sir Anerood Jugnauth, membru al MMM, fost premier în perioada 1982-95, devine șef al guvernului, iar Paul Bérenger, președintele MSM, vicepremier, urmând ca peste trei ani să preia funcția de prim-ministru. Înțelegerea a fost respectată și Paul Bérenger devine primul premier neindian din istoria Mauritiusului. Guvernul continuă politica de dezvoltare a sectorului de înaltă tehnologie (high-tech) în economie.
  • Mayotte
    Mayotte este un departament de peste mări al Republicii Franceze, în Africa. Este departament insular, situat în partea de nord a canalului Mozambic în Oceanul Indian, între nordul Madagascarului și nordul Mozambicului. Teritoriul aparține din punct de vedere geografic arhipelagului Comore, dar este separat de statul Comore din anii 1970.

    Insula este cea mai dens populată dintre toate celelalte teritorii franceze de peste mări. Are în plus particularitatea de a avea peste 90% din populație de religie musulmană. Datorită proximității cu insulele Comore și a dezvoltării economice a insulei Mayotte cumulată cu situația politică instabilă din Comore, pe insulă trăiesc un număr mare de emigranți din celelalte insule ale arhipelagului. În 2000 Franța a introdus o viză pentru cetățenii acestei țări și a impus controale frontaliere, înainte inexistente.
  • Niger
    Niger, oficial Republica Niger (în ), este o țară din Africa de Vest, fără ieșire la mare, denumită astfel după fluviul Niger. Nigerul se mărginește cu Nigeria și Benin la sud, cu Burkina Faso și Mali la vest, cu Algeria și Libia la nord și cu Ciad la est. Nigerul acoperă o suprafață de aproape 1.270.000 km², fiind a doua țară ca mărime fără ieșire la mare din Africa de Vest, după Ciad. Peste 80% din suprafața sa se află în deșertul Sahara. Populația predominant musulmană a țării de aproximativ 22 de milioane de locuitori trăiește în mare parte în grupuri în sudul și vestul îndepărtat al țării. Capitala, și cel mai mare oraș al țării, este Niamey, situat în partea sud-vestică a Nigerului.

    Niger este o țară mai puțin dezvoltată, care se situează în mod constant aproape de ultimul loc în Indicele dezvoltării umane (IDU) al Națiunilor Unite; a fost clasat pe locul 187 din 188 de țări în 2015 și pe locul 189 din 189 de țări în rapoartele din 2018 și 2019. Multe dintre porțiunile nedeșertice ale țării sunt amenințate de secetă periodică și deșertificare. Economia este concentrată în jurul agriculturii de subzistență, realizându-se agricultură de export în sudul mai fertil și exportându-se materii prime, în special minereu uranifer. Nigerul se confruntă cu provocări serioase pentru dezvoltare din cauza poziției sale fără ieșire la mare, a terenului deșertic, a agriculturii ineficiente, a ratelor ridicate de fertilitate fără control al nașterii și a suprapopulării care rezultă, a nivelului scăzut de educație și a sărăciei populației sale, a lipsei infrastructurii, a asistenței medicale precare și a mediului care se degradează. Resursele principale sunt: aurul, fierul, cărbunele, uraniul și petrolul. Suprafața țării este constituită în proporție de 80% din deșerturile Sahara și Sahel, numai în sud existând o zona propice locuirii. Accesul la apă constituie o problemă pentru majoritatea populației.
  • Republica Arabă Unită
    Republica Arabă Unită a fost o uniune politică de scurtă durată între statele Egipt și Siria. Uniunea a luat naștere la data de 22 februarie 1958 și a încetat să mai existe la data de 28 septembrie 1961. Președintele acesteia, Gamal Abdel Nasser, a fost ales la data de 5 februarie 1958. Între anii 1958 și 1961, Egiptul, Siria și Yemenul au format o confederație numită Statele Arabe Unite. Egiptul a continuat să fie cunoscut oficial ca „Republica Arabă Unită” până în 1971.

  • Republica Centrafricană
    Republica Centrafricană ( sau Centrafrique) este un stat fără ieșire la mare din Africa Centrală. Se învecinează cu Ciadul la nord, Sudanul și Sudanul de Sud la est, Republica Congo și Republica Democrată Congo la sud și Camerunul la vest. Aceasta are o suprafață de 622.984 de km2 și o populație estimată la 4,4 miloane de locuitori, Bangui fiind capitala țării. Întrucât cea mai mare parte a teritoriului se află în bazinele hidrografice ale râurilor Ubangi si Chari, Franța a numit colonia nou înființată în această regiune Oubangui-Chari. Acesta a devenit un teritoriu semi-autonom al Comunității Franceze în 1958 și apoi o națiune independentă la 13 august 1960, luând atunci numele său actual. Timp de peste trei decenii după independență, Centrafrica a fost condusă de președinții și un împărat, care fie nu au fost aleși de populație fie au preluat puterea prin forță. Nemulțumiri locale cu privire la acest sistem au fost în cele din urmă susținute de presiunea internațională, după încheierea Războiului Rece.

    Primele alegeri democratice pluripartite au avut loc în 1993, cu resursele oferite de donatori internaționali și cu ajutorul ONU, acesta fiind câștigate de Ange-Félix Patassé. El a pierdut sprijinul popular în timpul președinției sale și a fost înlăturat în 2003 de generalul François Bozizé susținut de francezi, acesta a câștiga alegerile democratice din mai 2005. Incapacitatea de a plăti muncitorii din sectorul public a condus la greve în 2007. Bozizé a numit un nou guvern condus de Faustin-Archange Touadéra la 22 ianuarie 2008. În februarie 2010, Bozizé a semnat un decret prezidențial care stabiliea data pentru alegerile prezidențiale următoare (25 aprilie 2010). Deși inițial amânate, alegerile au avut loc în ianuarie și martie 2011, Bozizé și partidul său câștigându-le.
  • Republica Congo
    Republica Congo (Kongo: Repubilika ya Kongo; Lingala: Republiki ya Kongó), cunoscută și ca Republica Congo, Congo de Vest, Congo-Brazzaville sau simplu Congo, este o țara situată în Africa Centrală. Este mărginită de cinci țări: Gabon și Oceanul Atlantic la vest; Camerun în partea de nord-vest; Republica Centrafricană la nord-est; Republica Democrată Congo în partea de est și de sud; și de exclava angoleză Cabinda în partea de sud-vest.

    Regiunea a fost dominată de triburi vorbitoare de limba Bantu, care au construit căi de comerț înspre Bazinul Fluviului Congo. Congo-Brazzaville a fost parte din colonia franceză "Africa Ecuatorială". După obținerea independenței în 1960, colonia "Congo-ul Francez" a devenit Republica Congo. Republica Populară Congo a fost o perioadă de dictatură marxist-leninistă, când exista doar un singur partid în perioada 1970-1991. Alegeri libere la care au participat mai multe partide se țin din 1992, cu toate că un guvern ales democratic a fost demis în anul 1997, în urma Războiul Civil din Republica Congo, și președintele Denis Sasssou Nguesso a condus țara 26 de ani din ultimii 36 de ani, cât a făcut parte din viața politică.
  • Republica Democratică Congo
    Republica Democratică Congo (République démocratique du Congo (RDC) [kɔ̃ɡo]), în mod informal Congo-Kinshasa, RD Congo, RDC, DROC, sau Congo, în trecut, precum și colocvial Zair, este o țară din Africa Centrală. Se învecinează la nord-vest cu Republica Congo, la nord cu Republica Centrafricană, la nord-est cu Sudanul de Sud, la est cu Uganda, Rwanda și Burundi, precum și cu Tanzania (de-a lungul lacului Tanganyika), la sud și sud-est de Zambia, la sud-vest de Angola și la vest de Oceanul Atlantic de Sud și exclava angoleză Cabinda. După suprafață este a doua țară ca mărime din Africa și a 11-a ca mărime din lume. Cu o populație de aproximativ 108 milioane de locuitori, Republica Democrată Congo este cea mai populată țară oficial francofonă din lume. Capitala națională și cel mai mare oraș este Kinshasa, care este și centrul economic al națiunii.

    Centrat pe bazinul Congo, teritoriul RDC a fost populată pentru prima dată de culegători din Africa Centrală cu circa 90.000 de ani în urmă, expansiunea bantu ajungând acolo acum aproximativ 3.000 de ani. În vest Regatul Kongo contola gurile fluviului Congo din secolul al XIV-lea până în al XIX-lea. În nord-est, centru și est regatele Azande, Luba și Lunda au existat din secolele al XVI-lea și al XVII-lea până în secolul al XIX-lea. Regele Leopold al II-lea al Belgiei a dobândit în mod oficial drepturi asupra teritoriului Congo în 1885 și l-a declarat proprietate privată, numindu-l Statul Liber Congo. Între 1885 și 1908 armata sa colonială a forțat populația locală să producă cauciuc și a comis atrocități pe scară largă. În 1908 Leopold a cedat teritoriul, care a devenit astfel o colonie belgiană.
  • Rwanda
    Rwanda (uneori Ruanda) este o țară în est-centrul Africii, în zona Marilor Lacuri. Capitala este Kigali. Rwanda se învecinează la sud cu Burundi, în est cu Tanzania, în nord cu Uganda și în vest cu Republica Democrată Congo.

    Înainte de a fi colonizată, Rwanda a fost locul unui sistem politic complex ce avea la bază monarhia. Pământul rwandez a fost locuit încă de la început de către tribul twa. Urmează apoi o perioadă de migrații, în urma cărora, populația twa este absorbită de triburile bantu. În 1895, Rwanda devine provincie germană, păstrându-și sistemul de organizare. După primul război mondial, Rwanda trece sub administrare belgiană cu mandat din partea Națiunilor Unite. Sub administrația belgiană, lucrurile încep să se schimbe. Păstrând în mare vechile forme de organizare, belgienii au făcut totuși câteva schimbări în structurile de conducere ale Rwandei. Aceste schimbări vor constitui o cauză importantă a genocidului rwandez. Astfel, coloniștii belgieni se vor folosi de etnicii tutsi pentru a domina populația formată în cea mai mare parte din etnici hutu.
  • Senegal
    Senegal, oficial Republica Senegal, este o țară aflată la sudul fluviului Senegal din Africa de vest. Senegal se învecinează cu Oceanul Atlantic la vest, cu Mauritania la nord, cu Mali la est, cu Guineea și Guineea-Bissau la sud. Gambia este cuprinsă aproape în totalitate în teritoriul Senegalului, înconjurată în partea de nord, est și sud; de la coasta sa de vest, teritoriul Gambiei urmărește cursul fluviului Gambia pe o distanță de peste 300 de kilometri spre interiorul continentului. Dakar este capitala Senegalului, situată în Peninsula Capului Verde, pe coasta Oceanului Atlantic.

    Descoperirile arheologice din zonă atestă faptul că Senegalul era locuit încă din vremuri preistorice.
  • Seychelles
    Seychelles sau Seișele, oficial Republica Seychelles, este o țară insulară formată din 115 insule din Oceanul Indian, la 1,600 km est de Africa, în nordul insulei Madagascar. Alte regiuni și țări vecine sunt: Zanzibar la vest, Maurițius și Réunion la sud, Comore și Mayotte în sud-vest, iar Maldive la nord-est. Seychelles are cea mai mică populație dintre toate statele Africii.

    Vizitate de arabi, descoperite de portughezi, pe ale căror hărți sunt și marcate din 1502 (Vasco da Gama - 1502, Pedro Mascarenhas - 1505), explorate de o expediție britanică în 1609, insulele Seychelles, nelocuite până la descoperirea lor de către portughezi, sunt colonizate de francezi la jumătatea secolului al XVIII-lea și anexate Franței în 1756. Numele insulelor a fost dat după cel al contelui Moreau de Séchelles (insula Mahé după guvernatorul francez Mahé de la Bourdonnais). Pe plantații sunt aduși sclavi negri din Africa. Ocupate în 1810 și anexate între 1814 și 1903 prin Tratatul de la Paris de Marea Britanie, insulele Seychelles sunt unite administrativ cu Mauritius. De la 31 august 1903, constituie o colonie separată a Coroanei britanice. La 1 octombrie 1975 Seychelles obțin autonomia internă, iar în urma Conferinței constituționale de la Londra (19 - 22 ianuarie 1976), își proclamă la 28 iunie 1976 independența ca republică în cadrul Commonwealth-ului. Devine membru ONU din 21 septembrie 1976.
  • Togo
    Togo, oficial Republica Togoleză (în République Togolaise), este o țară din Africa de Vest, care se învecinează cu Ghana la vest, Benin la est și Burkina Faso la nord. În sud are ieșire la Oceanul Atlantic, la Golful Guineii, unde se află capitala Lomé.

    Articol principal: Istoria Republicii Togoleze
  • Tunisia
    Tunisia (în limba arabă تونس, Tūnis), oficial Republica Tunisiană (الجمهورية التونسية) este o țară situată în nordul Africii, este cea mai mică țară situată aproape de Munții Atlas. Se învecinează cu Algeria în vest și Libia în est. Numele țării provine de la numele capitalei Tunis. Este țara situată în zona cea mai estică a Maghrebului. Insula cea mai mare este Djerba (514 km²).

    Fenicienii au întemeiat așezări pe teritoriul actual al Tunisiei încă din jurul anului 1000 î.Hr., cea mai importantă fiind Cartagina, care a dominat comerțul în Mediterana centrală, până când a fost distrusă de romani în 146 î.Hr. Tunisia a rămas parte a Imperiului Roman până a fost ocupată de vandali la jumătatea secolului al V-lea d.Hr. În secolul al VI-lea, Tunisia este recucerită de Imperiul Bizantin, devenind parte a lumii islamice odată cu expansiunea islamului în secolul al VII-lea și ajungând un centru important al culturii islamice în Africa de Nord.
  • Teritoriile australe și antarctice franceze
    Teritoriile australe și antarctice franceze (, prescurtat TAAF) oficial Teritoriile tărâmurilor australe și anctartice franceze (franceză: Territoire des Terres australes et antarctiques françaises) sunt un teritoriu de peste mări francez format dintr-un grup de insule vulcanice izolate în sudul Oceanului Indian, situate aproximativ echidistant între Africa, Australia și Antarctica și o porțiune din Antarctica, Teritoriul Adélie.

    Teritoriile australe și antarctice franceze formează din 1955 un teritoriu francez de peste mări. Acestea se află sub autoritatea unui administrator superior, din 2000 acesta fiind bazat în Réunion, iar din 2004 acesta poartă titlul de prefect. Teritoriile beneficiază de autonomie financiară și administrativă și nu fac parte din Uniunea Europeană. Principalul rol al prefectului este gestionarea zonei economice exclusive de peste a teritoriilor.
  • Laos
    Laos(nume oficial: Republica Populară Democrată Laos) este un stat fără ieșire la mare din Asia de Sud-Est, ce se învecinează cu Birmania (Myanmar) și China la nord-est, cu Vietnamul la est, cu Cambodgia la sud și cu Thailanda la vest. Laosul își are originile în Imperiul Lan Xang ce a existat între secolele XIV și XVIII.

    După o perioadă de apartenență la Imperiul Colonial Francez, și-a obținut independența în 1953. O lungă perioadă de Război Civil s-a încheiat odată cu venirea la putere a Partidului Comunist Revoluționar Laoțian în 1975.
  • Liban
    Liban (numele oficial Republica Libaneză) este o țară în Asia de Sud-Vest (Orientul Apropiat), situată pe țărmul estic al Mării Mediterane. Se învecinează cu Siria la nord și est și cu Israel la sud.

    Țara are o istorie bogată, identitatea ei culturală fiind caracterizată printr-o diversitate etnică specifică.
  • Siria
    Siria (în سوريا sau سورية, Sūriyā sau Sūrīyah), oficial Republica Arabă Siriană, este o țară din Asia de Vest, mărginită de Liban și Marea Mediterană la vest, Turcia la nord, Irak la est, Iordania la sud și Israel în sud-vest. Capitala țării este Damasc, unul din cele mai vechi orașe din lume populate continuu. Siria este situată în regiunea supranumită Cornul Abundenței, care formează un arc adânc începând din Irak, trecând pe la confluența fluviilor Tigru și Eufrat, cuprinzând teritoriul Siriei centrale și al Israelului și continuând până în Valea Nilului în Egipt. La nord și la sud de această regiune, se întind deșerturi vaste și stepe care au fost transformate parțial în ogoare roditoare, datorită irigațiilor artificiale, practicate aici de mii de ani. Controlul guvernului sirian se întinde azi la doar 30-40% din teritoriul de jure al statului și asupra a mai puțin de 60% din populație.

    O țară cu câmpii fertile, munți înalți și deșerturi, Siria este casa diverselor grupuri etnice și religioase, inclusiv arabi sirieni, greci, armeni, asirieni, kurzi, cerchezi, mandeeni și turci. Printre grupările religioase se numără suniții, creștinii, alaviții, druzii, mandeenii, șiiții, salafiții și yazidii. Arabii suniți constituie cel mai mare grup comunitar din Siria.
  • Insulele Guernsey
    Guernsey (în limba Dgèrnésiais: Guernési, ) este o dependență a coroanei britanice formată din câteva Insule ale Canalului. Este situată în largul coastelor Normandiei, iar în timpul verii este o destinație agreată de turiști atât francezi cât și englezi. Apărarea și relațiile internaționale sunt asigurate de Regatul Unit dar Guernsey nu face parte din acesta și nici din Uniunea Europeană. Din bailiwickul Guernsey mai fac parte și insulele Alderney, Sark, Herm, Jethou, Brecqhou, Burhou, Lihou și alte insule mai mici.

    Insula a fost locuită încă din preistorie, dovadă fiind numeroasele meniruri și dolmenuri ce presărează insula. În timpul migrației bretonilor insulele au fost ocupate de către aceștia și tot ei au introdus creștinismul.
  • Luxemburg
    Luxemburg (în ; în ; în ; pronunțat în ), oficial Marele Ducat de Luxemburg, este o țară fără ieșire la mare, din vestul Europei. Se învecinează cu Belgia la vest și la nord, cu Germania la est, și cu Franța la sud. Capitala, Luxemburg, este, împreună cu Bruxelles și Strasbourg, una dintre cele trei capitale oficiale ale Uniunii Europene și sediul Curții Europene de Justiție, cea mai înaltă instanță judecătorească din UE. Cultura, oamenii și limbile vorbite sunt extrem de strâns legate cu țările vecine, fiind în esență un amestec cultural franco-. Repetate invazii din partea țărilor vecine, mai ales în al Doilea Război Mondial, au condus la o puternică dorință în această țară pentru medierea între Franța și Germania, ceea ce a condus la fondarea Uniunii Europene.

    Țara cuprinde două regiuni principale: în partea nordică, parte a masivului Ardeni; și ("Pământ Bun"), în sud. Cu o suprafață de 2586 km², este unul dintre cele mai mici state suverane în Europa (având o întindere aproximativ egală cu jumătate din județul Călărași din România). Luxemburg avea o în octombrie 2012 o populație de 524.853 de locuitori, clasându-se ca a 8-a cel mai puțin populată țară din Europa. Democrație reprezentativă cu un monarh constituțional, este condusă de un mare duce, actualmente Henri, Mare Duce de Luxemburg, și este singurul mare ducat care a mai rămas în lume. Luxemburg este o țară dezvoltată, cu o economie avansată și din lume cel mai mare PIB (PPP) pe cap de locuitor, potrivit organizației Națiunilor Unite în 2014. Amplasarea sa centrală a făcut să aibă de-a lungul istoriei o mare importanță strategică pentru numeroase puteri, ceea ce datează de la fondarea sa ca cetate romană, urmată de ridicarea aici a unui  în Evul Mediu Timpuriu, și de rolul său de bastion pentru  între secolele al XVI-lea și al XVII-lea.
  • Monaco
    Monaco, oficial Principatul Monaco (în ), este un oraș-stat și microstat suveran, situat pe Riviera Franceză din Europa de Vest. Se învecinează cu Franța pe trei laturi, în timp ce cealaltă parte are ieșire la Marea Mediterană. Monaco are o suprafață de și o populație de aproximativ 37800 de locuitori; este a doua cea mai mică și cea mai dens populată țară din lume. Monaco are o frontieră terestră de, o coastă de , și o lățime care variază între. Cel mai înalt punct din țară este pe o cărare îngustă numită  pe pantele, în districtul , la  deasupra nivelului mării. Cel mai populat cartier din Monaco este Monte Carlo și cel mai populat district este. Prin, masa de uscat monegască s-a extins cu douăzeci la sută. Deși mic, Monaco este foarte vechi și destul de bine cunoscut, mai ales datorită statutului său ca teren de joacă pentru cei bogați și celebri. În 2014, s-a constatat că aproximativ 30% din populație era alcătuită din milionari, la fel ca orașele Zürich sau Geneva.

    Monaco este un principat reglementat sub o formă de monarhie constituțională, cu Prințul Albert al II-lea ca șef de stat. Deși Prințul Albert al II-lea este un monarh constituțional, el deține o imensă putere politică. Casa de Grimaldi conduce statul Monaco, cu scurte întreruperi, încă din 1297. Limba oficială este franceza, dar sunt vorbite și înțelese și, italiana și engleza. Suveranitatea statului a fost recunoscută oficial prin, Monaco devenind membru cu drepturi depline al Națiunilor Unite în 1993. În ciuda independenței și politicii externe separate, apărarea țării este responsabilitatea Franței. Cu toate acestea, Monaco menține două mici.
  • Vatican
    Vatican, oficial Statul Cetății Vaticanului, (în, în ; ) este un mic stat suveran al cărui teritoriu constă dintr-o enclavă în orașul Roma, Italia. Întreaga țară este de aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei, Papa, și astfel poate fi considerat un stat ecleziastic în care funcțiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafeței și al numărului de locuitori. Este reședința teritorială a Sfântului Scaun, entitatea instituțională reprezentată de către Papă, episcopul Romei și prin urmare principala reședință ecleziastică a Bisericii Catolice.

    Numele „Vatican” este derivat probabil de la așezarea etruscă Vatica sau Vaticum, situată în zona pe care romanii antici o numeau „Ager Vaticanus” (teritoriul Vaticanului).
  • Guadelupa
    Guadelupa este un arhipelag în partea estică a Caraibelor. Este un departament de peste mări al Franței (département d'outre-mer sau prescurtat DOM). Ca toate celelalte DOM-uri, Guadelupa este una dintre cele 26 regiuni ale Franței (région d'outre-mer) fiind parte integrală a Republicii Franceze și a Uniunii Europene.

    Guadelupa este populată încă din secolul III î.Hr. de triburile amerindiene Arawak și ulterior de tribul Carib ce au gonit tribul Arawak până în Secolul VIII și au redenumit insula „Karukera” sau „Insula apelor frumoase”.
  • Haiti
    Haiti (în, în creolă haitiană Ayiti), oficial Republica Haiti (în , în creolă haitiană Repiblik d Ayiti) este o țară insulară din America Centrală, în Marea Caraibilor, situat pe treimea de vest a insulei Hispaniola (din grupul de insule Antilele Mari).

    Are graniță cu Republica Dominicană la est. Capitala se află în orașul Port-au-Prince.
  • Martinica
    Martinica este o insulă în partea estică a Caraibelor. Este un departament de peste mări al Franței (département d'outre-mer, prescurtat DOM). Ca toate celelalte DOM-uri, Martinica se constituie într-una dintre cele 26 de regiuni ale Franței (région d'outre-mer) și este totodată o parte integrantă a republicii și de asemenea parte a Uniunii Europene ca o regiune ultraperiferică.

    Ultima populație indigenă a insulei a fost tribul amerindian al caraibilor. Cristofor Columb a văzut insula în 1493 în cel de-al doilea voiaj în America dar nu a debarcat decât în 1502 în cel de-al patrulea voiaj. Insula nu a fost colonizată de către spanioli, primii coloniști europeni fiind francezii care au fondat o așezare pe insulă la inițiativa lui Pierre Belan d'Esnambuc în 1635. Ulterior, nepotul său, Jacques-Dyel du Parquet, a cumpărat insula și a dezvoltat o colonie bogată iar în 1658 insula devine parte a coroanei franceze. Economia se baza pe produția de zahăr, cocaină și cafea iar principala forță de muncă a insulei au fost sclavii negrii din Africa de Vest.
  • Saint Pierre și Miquelon
    Saint Pierre și Miquelon este o colectivitate de peste mări franceză situată în Oceanul Atlantic de Nord, la est de coastele canadiene, în apropiere de Newfoundland.

    Insulele sunt printre primele teritorii locuite de către europeni în America de Nord, încă de la începutul anilor 1500. La început, pescari basci utilizau insulele drept locuințe temporare în perioada sezonului de pescuit, iar la mijlocul secolului al XV-lea pe insulă existau rezidenți permanenți.
  • Saint-Barthélemy
    Saint-Barthélemy este o insulă în Marea Caraibelor în Insulele Antile și o colectivitate de peste mări franceză.

    Ca parte a Franței, este parte a Uniunii Europene ca Regiune ultraperiferică.
  • Saint-Martin
    Saint-Martin (în ), oficial Colectivitatea Saint-Martin (în franceză: Collectivité de Saint-Martin) este o colectivitate de peste mări a Franței, situată în Caraibe. A luat ființă la 22 februarie 2007, și cuprinde partea de nord a insulei Saint Martin și insulele vecine, dintre care cea mai mare este Île Tintamarre. Partea de sud a insulei, Sint Maarten, este un teritoriu dependent făcând parte din Regatul Țărilor de Jos în America centrală caraibeană.

  • Sfântul Vincențiu și Grenadinele
    Sfântul Vincențiu și Grenadinele sau Saint Vincent și Grenadinele (în ) este o țară insulară în lanțul Antilelor Mici, în partea de sud a Insulelor Windward, care se află la capătul sudic al frontierei de est a Mării Caraibelor unde aceasta întâlnește Oceanul Atlantic.

    Este un teritoriu de 389 km2 alcătuit din insula principală Sfântul Vincențiu și două treimi din Insula Grenadine, care sunt un lanț de insule mai mici ce se întinde de la sud de Insula Sfântul Vincențiu către Grenada. La nord de Sfântul Vincențiu se află Sfânta Lucia, la est de Barbados. Sfântul Vincențiu și Grenadine sunt dens populate (peste 300 locuitori/km²) având 120.000 de persoane. Capitala este Kingstown, care este, de asemenea, principalul său port. Țara are o istorie colonială franceză și britanică, iar acum este stat în interiorul organizației Commonwealth și Comunității Caraibelor (CARICOM).
  • Trinidad și Tobago
    Trinidad și Tobago (sau simplu, Trinidad-Tobago) (în, ), oficial denumită Republica Trinidad și Tobago (în ), este o țară insulară formată din două insule principale, Trinidad și Tobago, și din numeroase insule mai mici, situate la 11 km de coasta nordică a Americii de Sud (Venezuela), în Marea Caraibelor și la 130 de kilometri sud de Grenada, făcând parte din Antilele Mici. Are granițe maritime cu Barbados la nord-este, cu Grenada la nord-vest, cu Guyana la sud-est și cu Venezuela la sud și la vest. Majoritatea populației este concentrată în insula Trinidad. Insula Tobago este mult mai mică, având aproximativ 6% din suprafața țării și 4% din populație. Economia se bazează în principal pe industria petrolului. Un eveniment important în viața insulelor este carnavalul care se ține anual și care atrage turiști din toată lumea.

    Insula Trinidad a fost locuită timp de secole de către popoare native amerindiene, înainte de a deveni o colonie în cadrul Imperiului Spaniol, după sosirea lui Cristofor Columb în 1498. Guvernatorul spaniol Don José María Chacón a predat insula unei flote britanice aflată sub comanda lui Sir Ralph Abercromby în 1797. În aceeași perioadă, insula Tobago a fost transferată către coloniștii spanioli, britanici, francezi, olandezi și curlandezi de mai multe ori decât oricare altă insulă din Caraibe. Trinidad și Tobago au fost cedate britanicilor în 1802 ca urmare a Tratatului de la Amiens și au fost unificate în 1889. Trinidad și Tobago și-au obținut independența în 1962, devenind republica în 1976.
  • Noua Caledonie
    Noua Caledonie este un arhipelag în vestul Oceanului Pacific în regiunea Melanezia, situat la câteva grade nord față de Tropicul Capricornului. Este o colectivitate de peste mări atașată Franței cu un statut particular în urma semnării Acordurilor de la Nouméa în așteptarea unui referendum local prevăzut pentru anul 2014 privind independența sau menținerea sa în cadrul republicii franceze.

    Teritoriile din vestul Pacificului au fost populate încă de acum 50.000 de ani. Popoarele care au colonizat arhipelagurile melaneziene se numesc Lapita. Din secolul XIX în insulă au sosit polinezieni care s-au amestecat cu populația indigenă.
  • Polinezia Franceză
    Polinezia Franceză (, tahitiană: Pōrīnetia Farāni) este o Colectivitate de peste mări franceză ce are denumirea particulară de țară de peste mări. Este situată în Oceanul Pacific și este alcătuită din mai multe insule polineziene, cea mai renumită fiind Tahiti, care este totodată și cea mai populată și capitala colectivității este situată pe aceasta. Insulele sunt împrăștiate pe o suprafață de 2.500.000 km² de ocean. Insula Clipperton, cu toate că nu face parte integrantă din teritoriu, este administrată de către reprezentantul guvernului francez de la Papeete.

    Polinezia Franceză are un statut special în cadrul colectivităților franceze de peste mări. Este organizată ca o democrație parlamentară reprezentativă, cu un parlament și un guvern, al cărui șef poartă titlul de Președinte al Polineziei Franceze. Între 1946 și 2003 a avut statutul de teritoriu de peste mări. În 2003, în urma reformei constituționale franceze, a devenit colectivitate de peste mări cu puteri sporite, iar din 2004 poartă titlul special de țară de peste mări pentru a sublinia statutul larg de autonomie de care se bucură.
  • Wallis și Futuna
    Wallis și Futuna, oficial Colectivitatea Insulelor Wallis și Futuna ( sau Collectivité des Îles Wallis-et-Futuna) este o Colectivitate de peste mări Franceză situată în Oceanul Pacific între Samoa și Fiji. Colectivitatea este formată din două grupuri de insule, grupate în jurul a trei insule de origine vulcanică: Insula Wallis (sau Uvea) în nord și Insulele Hoorn în sud, din care cele mai importante sunt insula Futuna și insula Alofi.

    Au fost descoperite de navigatori olandezi și britanici în secolele XVII și XVIII, dar primii europeni care s-au stabilit pe aceste insule au fost misionarii francezi care au introdus catolicismul pe însule începând cu 1837.
  • Guyana Franceză
    Guyana Franceză (în și în creolă: lagwiyan) este un departament de peste mări al Franței (département d'outre-mer, prescurtat DOM) situat în Nordul Americii de Sud. Ca toate celelalte DOM-uri, Guyana Franceză este una dintre cele 26 regiuni ale Franței, fiind totodată o parte integrantă a Republicii Franceze și a Uniunii Europene. Este cea mai mică entitate politică din America de Sud și se învecinează cu Oceanul Atlantic la nord, cu Brazilia la est și la sud și cu Surinam-ul la vest (o parte din frontiera cu Surinam-ul este disputată). Ca o curiozitate, frontiera cu Brazilia este cea mai lungă frontieră a Franței cu o lungime de 730 km.

    Înainte de 1492 regiunea Guyanei era populată de numeroase triburi amerindiene, cele mai importante fiind triburile Caribilor. Regiunea a fost descoperită de Cristofor Columb în cel de al treilea voiaj în America în 1498 iar în 1499 și 1500 regiunea este explorată de către spaniolul Vicente Yañez Pinzon. Regiunea guianelor nefiind inclusă în tratatul ce delimita zonele de influență portugheză și spaniolă în America, este locul de instalare al unui grup de coloniști francezi în 1503.