Hartă - Regiunea Amur (Amur Oblast)

Regiunea Amur (în limba rusă: Аму́рская о́бласть) este un subiect federal al Rusiei – o regiune (oblast). Regiunea se întinde în regiunea străbătută de râurile Amur și Zeia. Se învecinează cu Republica Saha (nord), Ținutul Habarovsk (est), Republica Populară Chineză (sud) și Regiunea Cita (vest).

Ținutul Amur ori Priamurie (Transamuria) (în limba rusă: Аму́рский край, Приаму́рье) au fost numele neoficiale sub care au fost cunoscute teritoriile țariste din regiunea râului Amur, care corespund cu oarecare aproximație cu Regiunea Amur din zilele noastre. Priamuria a fost locuită, până la cucerirea teritoriului, de populația seminomadă manciu. Regiunea a fost ocupată de China, iar în 1858 a fost anexată de Rusia, în urma semnării Tratatului de la Aigun.

Centrul administrativ al regiunii, Blagoveșcensk, este cea mai veche așezare rusă din Orientul Îndepărtat Rus, fiind fondată în 1856. Orașul este un centru al mineritului (aur). Teritoriul regiunii este străbătut de două căi ferate: „transsiberiana” și „Baikal – Amur”.

În zonă, primul val de coloniști ruși a sosit pe la mijlocul secolului al XVII-lea. Ei încercau să găsească un teritoriu cu o climă mai blândă față de cea aspră de la nord. Rușii au intrat rapid în conflict cu populațiile locale, care au apelat la ajutorul și protecția Manciuriei. După înfrângerea din Războiul opiumului, un nou val de coloniști ruși a sosit în regiune (în special țărani și cazaci). Ultimul mare val de coloniști a sosit în regiune în timpul construcției căii ferate transsiberiene.

Lanțul Munților Stanovoi formează granița dintre regiunea Amur și Iakutia, crestele lui muntoase întinzându-se în tot nordul regiunii. Zonele muntoase înalte sunt acoperite cu vegetație de tundră arctică și cu pâlcuri de pini siberieni pitici. În zonele de câmpie situate de-a lungul cursurilor râurilor se află păduri de pini și de mesteceni. Râul Zeia izvorăște din nord-estul Munților Stanovoi și se îndreaptă spre sud pentru a se vărsa în Amur în dreptul orașului Blagoveșcensk. Pe cursul mijlociu al râului a fost construit un baraj, creându-se lacul de acumulare Zeiski, cu o suprafață 2.500 km². Câmpiile joase ale râului Zeisk sunt acoperite de mlaștini și păduri de pini și zade. A doua câmpie a regiunii este întinsa câmpie a râului Amur, care acoperă 40% din suprafața subiectului federal.

De-a lungul frontierei răsăritene a regiunii se află un lanț de munți care separă Amurul de Ținutul Habarovsk. Cumpăna apelor râului Selemdja, acoperită cu păduri de brazi și molizi, se continuă până la orașul Blagoveșcensk, unde râul se varsă în Amur. La sud-est se află râurile Bureia și Arhare, ale căror câmpii sunt acoperite cu ultimele păduri virgine de pin coreean, stejar mongolic și alte plante specifice manciuriene. Câmpia Amuro-Zeisko-Burenskaia este zona cu cea mai mare biodiversitate din regiunea Amurului. O parte a acestei câmpii este cultivată, dar există încă zone mari necultivate. Numeroase păsări cuibăresc aici.